despre SNSPA

Impresii post factum, de la locul de muncă pentru care credeam că mă pregătesc. Cu rezerva că nu am terminat şefă de promoţie şi cu siguranţă nu am stors din facultatea aia tot ce puteam. E vorba de experienţa mea, care e foarte posibil să mai aibă găuri.

Am ales comunicarea pentru că ştiam că asta vreau să fac, fără să-mi fie, însă, clar exact ce înseamă "asta". Am ales SNSPA pentru că examenul era filosofie şi, de aceea, riscul umflării artificiale a listelor cu elevii care învaţă limba română sau economie şi dau la toate facultăţile care au asta la examen era mai redus. În capul meu, dacă dădeai aici chiar voiai să intri aici (în a 12a, cu BAC-ul pe cap, numai la filosofie nu ai chef să înveţi).

Mă rog, m-au apucat gândurile citind postul lui Dan Petre despre intenţia SNSPA de a înfiinţa o nouă specializare de publicitate. În formula în care o prezintă el, sunt perfect de acord că nu are nicio şansă de a ieşi ceva. Va fi încă o denumire de pus în broşura de admitere, încă o formă fără fond şi prilej de dezamăgire pentru toate părţile implicate - piaţa că tot nu are specialişti, studenţii că nu sunt angajaţi, profesorii că studenţii îşi vor pierde interesul repede.

În formula actuală, eu nu cred că te pot realmente pregăti să practici în domeniile de specializare pe care le au. Însă te ajută enorm faptul că te familiarizează cu termeni şi concepte pe care de abia apoi vei învăţa să le foloseşti. Te ajută enorm faptul că îţi dezvoltă un anumit mod de a pune problema. Evident, dacă îi laşi!!! Că de fapt, problema e în egală măsură a noastră, a studenţilor, şi a lipsei de interes.

Paradoxul este că nici nu-ţi dai seama de asta. M-am plâns 4 ani de zile că nu învâţ nimic practic. M-am trezit apoi practicând şi mi-am dat seama că, sincer, nu ştiu ce ar fi putut face mai mult ca să mă pregătească pentru asta.

Interesant e că îţi dai seama că încă din facultate lucrezi cu imponderabile. Nu realizezi pe moment exact ce câştigi şi te trezeşti după aia susţinând în faţa unui om alte imponderabile ca reputaţia. Când el cere "să pipăi şi să urlu este!" iar tu nu poţi cuantifica pentru că nu are relevanţă. Exact asta am vrut şi eu în facultate, ceva palpabil. Şi dacă l-aş fi obţinut, îmi dau seama acum că, probabil, ar fi fost la fel de lipsit de relevanţă.

Ce m-au învăţat sau mi-ar fi plăcut să mă înveţe sunt detaliile care fac diferenţa. Am citit undeva o vorbă despre accounţi care cred că se aplică oricui vrea să facă ceva în zona asta:
Un *insert title* bun nu este ăla care face ceea ce alţii nu ştiu să facă, e cel care face ceea ce toată lumea ştie să facă dar nu face.

- cât de mult contează forma - paragrafe, aşezare, diacritice

- cât de mult contează limba/ cuvintele - conotaţi, denotaţii, sinonimii etc. Să ştii să te joci cu ele. Nu chiar duse la extremul cu amfibologiile şi anacoluturile :) de la retorică dar şi alea au fost un exerciţiu foarte mişto. Şi dacă ar fi timp ar fi un instument extraordinar.

- cât de mult contează să-ţi ştii resursele - de orice tip: dicţionare, dicţionare online, să ştii să foloseşti google-ul la maxim, exerciţii de identificare a unor resurse pentru un anumit scop într-un timp dat etc.

- cât de mult contează toate detaliile.
N-am să uit niciodată cum un student revoltat urla (pe bune) la un profesor că "ce contează că arată aşa, dacă ziceţi că e bine scris şi conţinutul ok, de ce nu-mi daţi 10".

Ăştia sunt olimpicii care trimit CV-uri fară tehnoredactare şi cu greşeli de tipar. Care urlă că sistemul e prost şi corupt pentru că ei sunt geniali şi totuşi, nechemaţi la interviu.

Cred că va mai dura o vreme până când ştampila unei facultăţi va deveni pentru angajatori garant al unei pregătiri în concordanţă cu cerinţele sale. Până atunci, nu se aşteaptă nimeni să ştii să faci un forecast sau un brief de creaţie - cred că vor să se asigure că ai motivaţia şi atenţia şi dedicarea necesară ca să înveţi să le faci.

Oricum, am pornit de la asta şi am ajuns la tehnoredactare. Încă am foarte proaspătă în minte experienţa facultăţii şi la fel de proaspătă şi pe cea a muncii. Şi fac foarte des sinapse de la una la alta.

Lipsesc trei zile şi mă umplu de mesaje lacrimogene.

Între fata aia, Dumnezeu s-o odihnească şi Băsescu, dacă mai văd un mesaj, mass, mail, petiţie sau orice alt text care cheamă la o acţiune de orice fel cu îndemnul superm: dă acest mesaj mai departe dacă eşti român, fă asta dacă eşti român, gândeşte-te de două ori dacă eşti român îmi pun status la mess şi semnătură în toate mailurile care să nege cu vehemenţă acest statut. Care oricum are înţelesuri atât de permeabile încât nu văd sensul . . . Mă rog, vă rog să-mi explicaţi ce presupune astăzi acest "a fi român".

Aaaa. Şi încă ceva. Azi am ascultat radio 30 de minute, nu ştiu ce emisiune, şi toţi, adică TOŢI invitaţii şi-au început pledoariile cu bla, bla, bla, schimbarea mentalităţii bla, bla. Uite încă o sintagmă care va fi golită de sens până după referendum. O să aud conversaţii pe stradă cu "Da frate, aşa credeam şi eu, dar mi-am schimbat mentalitatea".

iar vreau

Vreau şi eu un pic în filmul Monicăi.
Să mă joc eu, pe mine, în filmul meu. Austria şi Noua Zeelandă. Of! :)

going once, going twice . . .

Vândut Clăbucet Sosire cu undeva între 8 şi 10 milioane de euro!

Foarte bine, domnii care l-au cumpărat par a fi serioşi - adică orientaţi pe profit - şi sper să înceapă să arate altfel zona aia. E penibil că în ditamai staţiunea în cea mai prosperă zonă montană a României, cabana de la baza pârtiei să arate ca acum 40 de ani. Pe bune...încă au doamnă în etate în dotare, cu salariu plătit pentru tăiat hârtie igienică şi taxat turişti cu 5 bani ca să facă un pipi în veceuri cum nu mai sunt nici în gara de est.

Pe bune, nu poţi să promovezi jacuzzi, saună, masaj şi sală de conferinţe scriined cu font antic pe o prelată roşie de calitate Z cu Coca Cola. Ceva nu se leagă!

De fapt, nu mă prea doare de condiţii sau toalete, că nu o să mă cazez acolo în veci iar pădurea e foarte deasă. Aş vrea să nu mai dau peste oameni cu pungi în afara locurilor dedicate, să nu-mi mai zboare peste cap inconştienţi cu plastice sub fund. De ce? Pentru că pot să-i omor/ desfigurez, sau pot să mă omoare/ desfigureze, sau putem muri/ rămâne desfiguraţi amândoi. Şi nu înţeleg cum de nu-şi dau seama!!!!!!

peştişorul de aur (leapşa #9)

Dacă şi numai dacă ar veni Nihasa cu peştişorul de aur la mine, l-aş ruga frumos, pe peştişor, conform cu obieceiurile bune de a gândi/ planifica întotdeauna pe termen scurt, mediu şi lung, să mă ajute să:

1. pe termen scurt, să fac azi-mâine-poimâine primul pas în direcţia asta. Cu cât amân şi mă prind în rate cu atât am mai puţine şanse să o mai fac vreodată. Am listat la interests când mi-am făcut profilul pe blogger: deciding on future step in my education. Acolo a rămas.


2. pe termen mediu, să mă urnesc şi să hotărăsc unde pun steagul vara asta. Altfel nu o să adun destul modjo cât să mă descurc cu anul ce vine.


3. pe termen lung, echilibru. Să nu mai consum orice lucru de care dau şi îmi place atât de repede, cu atâta lăcomie şi cu atâta gol după. Ca domnii cu vinurile, aia cu degustatul şi savuratul în porţii mici e o lecţie ... of, of, of. (foto de aici)

Alte tag-uri: măriuca mică, vorbele mele, mâncare, vicii, cărţi, secrete, 24 întrebări pe loc, lista moşului.

bombăneli

Nu-i aşa că e absolut normal ca exact atunci când trebuie să trimiţi/ primeşti ceva urgent se închide inboxul că ţi-ai depăşit size limit-ul? Şi stai juma de oră să muţi, evaluezi, ştergi nush câte luni de mail-uri?

Şi exact în mijlocul unei relatări live via sms apare memory full pe ecran în loc de un detaliu picant de la faţa locului? Iar inboxul se deschide cu viteza melcului datorită încărcării şi modelului antic? Şi nu poţi să le ştergi pe toate că, de, sunt mesaje care nu se şterg. Şi după fiecare ştergere a unui mesaj trebuie să aştepţi iar să se încarce inbox-ul?

Şi exact când termini îţi apar mesaje de battery low?

Niciodată nu mă ocup de chestiile astea decât atunci când ard. Şi întotdeauna ard exact atunci când ar trebui să mearga smoothly.

băiat sau domn?

Dacă tot a început Sandra cu joaca asta, nu pot să nu redirecţionez Alexandrei următorul search.


Doamnă, puteţi ajuta o compatrioată? Care pare foarte fluentă în limbaj, ceea ce nu pot spune despre majoritatea autorilor acestui gen de search-uri. Tonalitatea e a unui search după un magazin specializat de yale sau cum se face tortul diplomat sau caut băiat sau domn pentru vopsit sufragerie.

Unde mai pui că ai face şi un serviciu unui băiat sau domn din urbea natală? :))

valul ducă-se!

Problema când te laşi dusă nu e atât faptul că rişti să nu ajungi unde vrei ci faptul că rişti să ajungi acolo şi să crezi că binele şi potriveala sunt doar o conjunctură creată de val şi de mintea ta.

încet, încet

:)
Gata! Cel puţin pentru săptămâna asta.
Am adunat în zilele astea de lipsă destule "vorbe" şi imagini încât să public un apendice la legile alea ale lui Murphy.

Ce mă bucură este că văd încet încet că trec de la revoltă la haz de necaz - mă rog, necaz e mult spus, normal că aş prefera să nu am zile de 14 ore şi deplasări săptămânale dar e o perioadă de efervescenţă care, odată trasă linia, mă bucură şi mă "umple" foarte tare. Şi nu e vorba de resemnarea mioritică (că tot e readus în actualitate subiectul) ci de o diminuarea a răsfăţului meu cu mine. Ceea ce bine pentru că mă scutesc de nervi şi scenarii cu mine în centru, răstignită pe altarul economiei de piaţă. Să fim serioşi! Încep să fiu.

na! ca pot şi io

. . să atrag astfel de căutări.


Na, ca a dat click şi la mine. Probabil Sandra nu i-a dat un răspuns satisfăcător.

Felipov, încep să-mi fac griji. Cineva te iubeşte virtual de numa numa. Şi te caută pentru că plănuieşte o ambuscadă, ştiu sigur. Asta arată a tatonare de teren în vederea aplicării unei strategii din aia de best practice. :))

Anunţă-ne şi pe noi cum şi ce iese cu domnu' când îşi va face curaj să dea click la tine din pagina de rezultate cu felipov te iubesc.

bleah

Toate planurile mele cu săptămâna de de trei zile de tranziţie liniştită de la vacanţă înapoi în vârtej s-au dus pe apa canalizării din centrul vechi . . . mai nutream un pic de speranţă de revenire dar le-a luat (pe ele, le, planurile) vidanja azi dimineaţă, violent şi fără drept de apel .

Şi eu care de abia aşteptam să zic de visul dimineţilor de iarnă.

cadou

Normalitate:
Au dispărut tarabele de coşmar care îmi stică dimineţile de la începutul lui februarie. Drum bun înapoi în văgăuna din care aţi ieşit.

S-a deschis poarta soarelui.

Înapoi pe cai! Bine v-am regăsit! :)

de Paşte

Iepuraşul a venit cu desaga plină. Bine, moşul venea cu desaga, nicolae în cizme, nu ştiu cu ce şi cum vine iepuraşul dar oricum: Paşte fericit! :)

Nu, nu este zăpada ca-n toiul iernii în Sinaia şi nu, nu este soare cum numai în Valea Dorului poate să fie şi nu, nu este gol ca vara în parcare la cota 2000 şi gol ca în bâlea pe pârtie şi nu, nu am de ce să mă mai întorc în seara asta.

Abia aştept asta. Nicăieri şi niciodată nu se mănâncă atât de bine ca de Paşte la tata acasă.

S-au legat într-un fel toate săptămâna asta . . .

De prin septembrie tot aştept să mă întorc seara acasă arsă pe faţă şi cu febră musculară :)) Finally!

care nu se face

Mai ţineţi minte Aerosmith vs Run DMC? Cam ce moment a fost ăla în muzică. ..

Când două grupuri de legendă din două zone total diferite ca stil muzical, fani, mesaj etc. s-au adunat, au spart peretele şi au scos Walk this way? Genial ca moment şi ca producţie.


Dar, ca orice lucru bun de pe lumea asta, trebuia să apară un sequel sau un cover, nu? Mama lor de case de discuri ....

Uite aşa, apare minunatul produs Sugababes vs Girls Aloud. Ce mah? Da, sugababes vs. grils aloud. S-au gândit fetele că aportul lor de până acum la muzica de pe planeta asta le îndreptăţeşte să se joace de-a legendele. Cum să îţi permiţi aşa ceva?

După ce mi s-a părut penibil când Madonna şi-a permis să remixeze American Pie, de au ajuns mii copii să creadă că ea a scris cântecul ăla, că are numai 2 stofe şi nici un pic de metaforă printre rânduri sau aluzie la ce se întâmpla pe vreme aia pe scene cu Jimi şi Jim who took the last train for the coast şi Janis who sang the blues . . . acum vin astea. În lumina noilor evenimente, măcar Madonna e la un nivel, are dreptul să interpreteze legende în felul ei oricât nu mi-ar plăcea mie ce iese. Dar astea? Două formaţii de fete făcute visând la Spice Girls reloaded...cum să faci aşa ceva?!?!

Foarte urât!

so long . .

So long, farewell, auf wiedersehen, adieu, folosind cuvintele minunaţilor copii Von Trapp.

Adevărate sunt zvonurile. Râuri de zăpadă la munte sunt. Maria va fi de asemenea.

Nu pot să cred că mai prind zăpadă anul ăsta! Şi că mi s-a confirmat încă o dată faptul că lenea pays off. Nu mi-am scos până în ziua de astăzi de pe maşină portbagajul de ski, cu toate că umblu în tricou pe străzi de vreo 2 săptămâni, dar ce să vezi? o să-l mai folosesc. :) Ceea ce nu pot spune despre cauciucurile de iarnă dar, oh well, probabil sunt sub 0 grade doar pe pârtie, în rest e cald şi nu e musai.

În seara asta avem super program de Paşte@office, super idee - vin tanti să ne înveţe să încondeiem şi colorăm ouă în 5 dintre metodele tradiţionale din diferite regiuni ale ţării. Iupii!

Chiar a devenit inerţial vopsitul ouălor (vai cum sună genitivul ăsta) în roşu şi atât şi hai să mâncăm! iar un pic de reluare a motivelor şi semnificaţiilor şi ancorelor din cultul popular nu strică niciodată. Nu sunt în mod special religioasă dar mă bucur la orice detaliu care mai dă tradiţiei câteva minute/ ore/ zile/ săptămâni de viaţă. Şi nu poţi să-ţi asumi o chestie înainte de a o cunoaşte sau înţelege sau practica - iar la asta cu ocazia de a practica pe mine m-ai prins cu siguranţă.

Mda. Trebuie, însă, să mă mai joc un pic cu un excel înainte să pot pleca. Oare dacă îl învârt pe toate părţile ameţeşte şi scade totalul final? Oare?

PS: am vrut să pun link-ul cu copii Von Trapp la wiki. Nu e pagină de wiki despre ei aşa că am căutat via google şi, ce-mi văd ochii? Strănepoţii!! Care, marketaţi cum trebuie, arată cam ce succes a avut Sunetul muzicii - la nşpe ani după, copii ăştia practic trăiesc de pe urma legendei.

PPS: trebuie să-mi cumpăr buţi! Are cineva vreo surioară de 12 ani căreia i-au rămas mici? Plătesc bine! :)

note to self

În weekend-urile de înainte de Paşte, când toată lumea face tradiţionala "curăţenie de Paşte",
NU mai parca maşina lângă bara de bătut covoare!!!!

Am acum pe geamuri tot ce au adunat locatarii din OD-uri pe pantofi într-un an de zile.

Şi uite ce idee bună de business apropo de chestia asta:
Vopsea auto care sa aiba asemenea proprietati, incat orice ploaie care depaseste 5l/mp sa spele integral si impecabil automobilul.

a început! :)

Gata! Au început să cadă lalelele din camion şi să fie recuperate de ţigani sau să înflorească direct în curţile bătrânelelor de pe la marginile Bucureştiului.
Rezultatul? 0.6/ 0.7 lei firul.
Rezultatul? Le văd, le cumpăr! Tura din dreapta e de ieri şi tura din stânga de azi.


De luni mă tot gândesc la Ştef! Asta e perioada în care începea să vină în fiecare zi cu câte o minune descoperită prin magazine cărora eu nu le-aş arunca o a doua privire niciodată. Perioada în care biroul nostru arăta a grădină, pe lângă lalelele mele apărând milioane de bucheţele de flori diferite ale căror nume le auzeam pentru prima oară (vocabularul când vine vorba de flori şi culori este mai limitat decât te-ai aştepta la o fată). Nu mă întreba câte mai ţin minte, te rog! :P

Oricum, se vede diferenţa dintre lalelele de seră căzute din camion şi alea de grădină, naturale: dreapta, respectiv stânga.


Am chiar şi un prim plan cu alea de grădină, care şi-au luat atâta avânt să se deschidă că s-au deschis la unghiuri de 180 de grad şi peste. :D



PS: Narcisa a apărut în tot acest aranjament pentru că am refuzat cu încăpăţânare să accept eternul 6 x 7 fac 42 deci poftim 5 mii până la 50 şi încă 50 până la 100. Mulţumesc! de la eterna ţigancă care le ia de la o băbuţă cu 3 mii bucata şi mi le vinde mie cu 6 şi îşi mai opreşte şi bacşiş că a făcut blatul cu 336 de la grădina din militari până în unirii. Nu! Dă-mi rest o floare!

de ce mi-e frică de hypermarket

Am ajuns în aşa hal de legaţi de maşini şi conexiuni încât sunt în stare să ne strice iremediabil (ca să nu folosesc un verb mai vulgar dar mai puternic) un weekend.

Dacă aş fi stat 2 ore în trafic spre Carrefour Băneasa, cu toţi nervii induşi de opţiunile de parcare şi serpentinele interminabile în jurul şantierelor de acolo...... şi dacă aş fi stat apoi 6 ore în Carrefour să iau mâncare pentru Paşte, mici cadouri pentru Paşte, lumânări pentru Înviere, sucuri, flori, filme etc. etc. ..... şi aş fi aflat la casă că nu pot să plătesc pentru ele, eu, cel puţin, mi-aş fi luat adio pe loc de la orice şansă de relaxare.

Un scurt circuit la bancă şi gata toate POSurile din tot parcul comercial (including Ikea unde probabil era jumătate din Bucureşti)!
Şi gata şi weekend-ul pentru unii!

cu aroganţă, a la francaise

Mi-am cumpărat în weekend 2 ghivece. De fapt, nu eu mie ci eu mamei. Lucrate manual, pictate în gama aia de culori căreia nu-i pot rezista (culorile basic, pigmenţi puternici).

Le-am văzut la un stand la MTR la târgul de florii din weekend. 10 lei. Făcute manual de orfanii de la un centru de plasament. Vindea un francez. S-a bâlbâit până mi-am dat seama că era francez - mi-a aruncat după aia o privire suspicioasă, de parcă aş fi ştiut din prima şi l-am pus să se chinuie special cu româna când puteam să-l scutesc de efort mai devreme.

Îmi dă un pliant la plecare. Nicio informaţie. Doar ceva despre 2%.

Observ acasă minunatul logo al fundaţiei Valentina România.

Un copil care cade şi este prins de o pereche de mâini primitoare. Deasupra, scris în semicerc:

Etre avec les enfants oublies de Roumanie

Am stat 5 minute să descifrez acel oublies....tot credeam că scrie altceva. Cum?!?, străin fiind, să vii într-o ţară să faci lucuri bune şi să-ţi iei un slogan atât de jignitor pentru ţara gazdă? Indiferent de ce face România sau nu face pentru orfanii ei sau pentru bătrânii ei sau pentru toţi cetăţenii ei dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, mi se pare de o aroganţă nemăsurată acest slogan.

Pe site la ei explică un pic cum prin copii uitaţi se referă la copiii uitaţi de familiile lor, nu de stat. Whatever! După ce simţi când citeşti sloganul prima oară, prea puţin mai contează chestia asta pentru cei 1% care vor mai intra pe site.

Urât.

ia te uită ce primesc

Un mail prin care biletedeavion.ro mă anunţă că am facut o cerere de oferta pentru un drum de azi până miercuri până la Bruxelles.... aaa, şi că mă cheamă şi Cornelia.

Apoi, ce să vezi, primesc un mail de la ei, răspunsul lor la cererea mea, cu oferta operatorului conformă cu specificaţiile mele.
Deci 2 spamuri.

Cum o fi să stai într-un birou şi să inventezi noi feluri de a agasa oameni? Cât de în pană să ajungi ca să scoţi aşa ceva?

M-am săturat!

cine se scoală de dimineaţă . .

.. în mod total neaşteptat, chiar ajunge departe. Şi nu vorbim de luni-vineri când nu e tocmai opţiunea ta. Vorbim de orele alea despre a căror existenţă nici măcar nu ştii până treci de vreo 20 de ani - eu cel puţin nu credeam că există - orele de genul 9 sau 10 dimineaţă sâmbătă sau duminică.

Poftim zi când eu credeam că duminica lumea se trezeşte la 2-3 şi mahmureşte până seara când mai iese cel mult la o sămânţă în faţa blocului.

Am ieşit din casă la 10 (again, nu ştiu cum arată oraşul la ora asta pt că ori sunt la serviciu ori dorm), traversat bucureştiul, recuperat blonda din dotare aproape din aşternut şi întors acasă cu ea la cafea - mă rog, eu am băut cafea, ea a inspectat frigiderul.

Băut cafea, văzut film de duminică - filmele de duminică sunt cele mai tari atunci când nu încerci să le vezi în altă zi sau în alt context - Just like Heaven (Mark Rufallo = yummy).

Văzut mama, brainstorm cu mama în jurul unei idei boeme pe care a avut-o fiind ea atât de fabuloasă - idee boemă pe care eu şi silvia am procopsit-o cu un swot şi fundaţie de plan de business. Mama se lasă de calculatoare şi noi avem cel mai tare proiect de weekend ever ... un fel de with our powers combined (toate femeile, nu numai noi 2) scoatem mega afacere din visul mamei de duminică. Detalii to come! Deja ştiu clar cum o să pitchuiesc povestea asta, din ce unghi şi căror publicaţii. :D

Shopping!!! După târâit în genunchi şi rugăminţi pentru o pereche de balerini şi chiloţi în Plaza, m-am lăsat târâtă până acolo ca să mă uit la Silvia cum pleacă cu mii itemi şi, aţi ghicit, nicio pereche de balerini sau de chiloţi. N-am rezistat şi am sărit de bugetul de luna asta (deja!!!!) şi mi-am luat o nebunie de hanorac - pentru culori evident, nu-mi plac în mod special găinile.

Next .... la Zoo!!! (Pardon, înainte am făcut iar mizeria cu un DubluCheesburger şi Cola). La Zoo e foarte frumos, mai ales că ajungi acolo o dată la câţiva ani, dar devine foarte repede îngrozitor de trist şi deprimant şi de stimul a tot ceea ce există în tine şi vrea să urle împotriva nedreptăţii.
Proastă mişcare să faci asta după ce vineri am stat până la 3 dimineaţa să mă uit la Planet Earth să văd aceleaşi animale în libertate (şi mult caca de liliac).

După ce ne-am lămurit că suntem stăpânele junglei ... absolut toată lumea din grădină era adunată la leul care arăta chiar foarte îngrijit şi urla a îngheţ... am păstrat un moment pentru Gaya (elefantul care a murit şi am auzit azi că pornesc ancheta internă pe tema asta) am luat-o iar printre manele spre maşină.

Prăji la Gloria Jean's unde nici nu am apucat să înjur ca lumea la vederea unui pahar cu apă şi chiştoace de ţigări stinse în el (bleah! nu sport ţigări stinse în apă, suc, cafea, u name it!) că am primit şi noi în braţe unul pe post de scrumieră cu un zâmbet şi un asta este, nu se fumează aici dar încălcăm şi noi legea, nu o face toată lumea? grrr... Nasol să ai pretenţiile pe care le ai şi să îmi dai un pahar de carton în care să scrumez în timp ce stau cu fundul în fotolii de piele.

Am vrut să vedem Ikea dar ce să-i faci, îi doare la bască şi îşi permit să închidă în fiecare zi cu 2 ore mai devreme decât restul parcului comercial...sunt Ikea, ce mama lor! Oricum o să vină buluc românul.

Am vrut să încheiem cu un bang şi un monopoly dar nu mai erau locuri în locul pe care nu o să-l numesc pentru că probabil de la prea multă numire nu mai erau locuri.

Şi ca bonus .... există şi versiunea mai scurtă, vizuală şi cu temă a zilei, powered by descoperirea făcută la copii în zara care avea să devină laitmotivul zilei - TRICOUL.